‏ 1 Samuel 20Summary

David și Ionatan

1David a fugit din Naiot, din Rama, a venit la Ionatan și l-a întrebat:

‒ Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea și cu ce am păcătuit împotriva tatălui tău de încearcă să-mi ia viața?

2 Ionatan i-a răspuns:

‒ Nicidecum! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, nici mare, nici mic, fără să mi-l dezvăluie. De ce ar ascunde tatăl meu lucrul acesta de mine? Nu este așa.

3Dar David a jurat din nou și a zis:

‒ Tatăl tău știe foarte bine că am găsit bunăvoință înaintea ta și trebuie să-și fi zis: „Să nu știe Ionatan lucrul acesta, căci s-ar întrista“. Cu adevărat, viu este Domnul și viu este sufletul tău că între mine și moarte nu este decât un pas.

4Ionatan i-a zis lui David:

‒ Voi face pentru tine orice vei spune.

5David i-a zis lui Ionatan:

‒ Iată, mâine va începe o lună nouă și ar trebui să stau la masă împreună cu regele. Totuși, lasă-mă să plec și să mă ascund în câmp până în a treia seară. 6Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să-i spui: „David m-a rugat mult să-l las să se ducă repede până în Betleem, cetatea sa, căci se aduce acolo o jertfă anuală pentru toată familia“. 7Dacă va zice: „Bine!“, atunci va fi pace pentru slujitorul tău. Însă, dacă se va mânia, atunci să știi că a hotărât să-mi facă rău. 8Prin urmare, arată bunătate față de slujitorul tău, căci l-ai adus pe slujitorul tău în legământ cu tine înaintea Domnului. Iar dacă se găsește vreo nelegiuire în mine, omoară-mă tu însuți! Pentru ce să mă mai aduci înaintea tatălui tău?

9Ionatan i-a zis:

‒ Nicidecum! Dacă aș fi știut că tatăl meu a hotărât să-ți facă rău, oare nu ți-aș fi spus?

10David l-a întrebat pe Ionatan:

‒ Cine mă va înștiința dacă tatăl tău îți va răspunde cu asprime?

11Ionatan i-a răspuns:

‒ Vino, să ieșim pe câmp.

Și au ieșit amândoi pe câmp.

12Ionatan i-a zis lui David:

‒ Martor îmi este Domnul, Dumnezeul lui Israel, că îl voi cerceta pe tatăl meu mâine și poimâine cam pe la ora asta. Iar dacă are gânduri bune față de David, nu voi trimite eu pe cineva la tine și nu-ți voi dezvălui lucrul acesta? 13Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea dacă tatăl meu va dori să-ți facă rău, iar eu nu-ți voi dezvălui lucrul acesta și nu te voi lăsa să pleci în siguranță. Și Domnul să fie cu tine așa cum a fost și cu tatăl meu. 14Dacă voi mai trăi, să te înduri de mine, așa cum se îndură Domnul, ca să nu mor. 15Să nu-ți îndepărtezi niciodată bunătatea față de familia mea, nici chiar atunci când Domnul va șterge de pe fața pământului pe fiecare dintre dușmanii lui David.

16Ionatan a încheiat legământ cu Casa lui David, zicând: „Domnul să-i tragă la răspundere pe dușmanii lui David!“. 17Și Ionatan l-a pus pe David să-și reînnoiască jurământul, datorită dragostei pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sine însuși.

18Apoi Ionatan i-a zis:

‒ Mâine este lună nouă și lipsa ta va fi observată, pentru că locul tău va fi gol. 19Poimâine să cobori repede, să te duci la locul în care te-ai ascuns prima oară și să stai lângă piatra Ezel. 20Eu voi trage trei săgeți spre ea, ca și când aș trage la țintă. 21Apoi voi trimite un slujitor, spunându-i: „Du-te și caută săgețile!“. Dacă îi voi spune slujitorului: „Iată, săgețile sunt dincoace de tine. Adu-le încoace!“, atunci să vii, pentru că, viu este Domnul, te afli în siguranță. Nu este niciun pericol. 22Dacă însă îi voi spune tânărului: „Iată, săgețile sunt dincolo de tine“, atunci să pleci, pentru că Domnul te trimite. 23Iar cu privire la ceea ce am vorbit noi, iată, Domnul este martor între mine și tine pentru totdeauna.

24David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă, și regele s-a așezat la masă să mănânce. 25Regele s-a așezat, ca de obicei, pe scaunul său, pe scaunul de lângă perete. Ionatan s-a ridicat, iar Abner s-a așezat lângă Saul. Locul lui David a rămas însă gol. 26Saul n-a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s-a întâmplat ceva cu David. Își spunea: „El nu este curat, cu siguranță nu este curat“. 27În ziua următoare, a doua zi a lunii noi, locul lui David era tot gol.

Atunci Saul l-a întrebat pe fiul său Ionatan:

‒ De ce nu a venit fiul lui Ișai la masă, nici ieri și nici astăzi?

28Ionatan i-a răspuns:

‒ David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. 29El mi-a zis: „Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, iar fratele meu mi-a poruncit să fiu acolo. Acum, dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, dă-mi voie, te rog, să plec repede și să-mi văd frații!“. De aceea nu a venit la masa regelui.

30Saul s-a mâniat pe Ionatan și i-a zis:

‒ Fiu de femeie ușuratică și răzvrătită! ▼

▼Cuvintele lui Saul îl caracterizează indirect pe Ionatan (Nu ești fiul meu! Ești un trădător!).

Crezi că nu știu că ți-ai ales ca prieten pe fiul lui Ișai, spre rușinea ta și spre rușinea goliciunii mamei tale? 31Atât timp cât fiul lui Ișai trăiește pe acest pământ, nici tu și nici regatul tău nu veți fi în siguranță. Trimite, deci, oameni, și adu-l la mine, pentru că merită să fie pedepsit cu moartea.

32Dar Ionatan i-a răspuns tatălui său, Saul:

‒ Pentru ce să fie dat la moarte? Ce a făcut?

33Atunci Saul a aruncat sulița spre el ca să-l lovească. Astfel, Ionatan a înțeles că tatăl său era hotărât să-l omoare pe David. 34Ionatan s-a ridicat de la masă, arzând de mânie, și în acea zi, a doua a lunii noi, nu a mâncat nimic, căci era trist din cauza lui David, fiindcă tatăl său îl umilise.

35În dimineața următoare, Ionatan a ieșit la câmp pentru întâlnirea cu David. Împreună cu el era un slujitor. 36El i-a zis slujitorului: „Aleargă și găsește, te rog, săgețile pe care le trag“. Slujitorul a alergat, iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el. 37Când slujitorul a ajuns la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, acesta a strigat după slujitor: „Nu-i așa că săgeata este dincolo de tine?“. 38Ionatan a strigat după slujitor: „Iute! Grăbește-te! Nu te opri!“. Slujitorul a adunat săgețile și s-a întors la stăpânul său. 39Acesta nu înțelegea nimic. Doar Ionatan și David înțelegeau ce se întâmpla. 40Ionatan i-a dat slujitorului armele sale și i-a zis: „Du-te și du-le în cetate!“.

41După ce a plecat slujitorul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii, s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat unul pe altul și au plâns împreună, dar David a plâns mai mult.

42Ionatan i-a zis lui David: „Mergi în pace! Să fie precum am jurat amândoi în Numele Domnului când am zis: «Domnul să fie între mine și tine și între urmașii mei și urmașii tăi pentru totdeauna»“.

Apoi David s-a ridicat și a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.