‏ Genesis 24

Căsătoria lui Isaac cu Rebeca

1Avraam era acum bătrân, înaintat în vârstă, iar Domnul îl binecuvântase în toate lucrurile.

2El i-a zis celui mai bătrân slujitor din casa sa, cel care stăpânea peste tot ce era al său:

‒ Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea 3și jură-mi pe Domnul, Dumnezeul cerurilor și al pământului, că nu vei lua o soție pentru fiul meu dintre fetele canaaniților, în mijlocul cărora locuiesc, 4ci te vei duce în țara mea, la rudeniile mele, și de acolo vei lua o soție pentru fiul meu, pentru Isaac.

5Slujitorul i-a răspuns:

‒ Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în această țară. Trebuie atunci să-l duc înapoi pe fiul tău în țara din care ai ieșit?

 6Avraam i-a zis:

‒ Ai grijă să nu cumva să-l duci înapoi pe fiul meu acolo! 7Domnul, Dumnezeul cerurilor, Cel Care m-a scos din casa tatălui meu și dintre rudeniile mele, Care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: „Descendentului tău îi voi da această țară!“, îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soție pentru fiul meu. 8Dar dacă femeia nu va dori să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu. Numai să nu-l duci pe fiul meu acolo!

9Slujitorul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i-a jurat în legătură cu acest lucru. 10Slujitorul a luat zece dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având la el tot felul de bunuri ale stăpânului său. El s-a ridicat și a plecat în Aram-Naharaim, în cetatea lui Nahor. 11În timpul serii, timpul când femeile ieșeau să scoată apă, a pus cămilele să se așeze în genunchi, în afara cetății, lângă fântâna cu apă. 12Apoi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, împlinește-mi astăzi dorința și arată-Ți îndurarea față de stăpânul meu, Avraam. 13Iată, stau lângă acest izvor, iar fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. 14Fie ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau din ulciorul tău!» și care îmi va răspunde: «Bea și-ți voi adăpa și cămilele!», să fie cea pe care ai hotărât-o pentru slujitorul Tău, Isaac. Prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare față de stăpânul meu“.

15Nu terminase el încă de vorbit și iată că a ieșit, cu ulciorul ei pe umăr, Rebeca, fata care i se născuse lui Betuel, fiul Milcăi, soția lui Nahor, fratele lui Avraam. 16Fata era foarte plăcută la înfățișare. Era fecioară și niciun bărbat n-o cunoscuse. Ea a coborât la izvor, și-a umplut ulciorul și apoi s-a suit înapoi.

17Slujitorul a alergat s-o întâlnească și i-a zis:

‒ Te rog, dă-mi să beau puțină apă din ulciorul tău!

 18Ea a răspuns:

‒ Bea, stăpâne.

Și-a coborât repede ulciorul pe mână și i-a dat să bea.

 19După ce a terminat să-i dea de băut, ea a zis:

‒ Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până vor termina de băut.

 20A golit repede ulciorul în adăpătoare, a alergat din nou la fântână ca să scoată apă și a scos apă pentru toate cămilele lui. 21Bărbatul o privea fără să spună nimic, pentru ca să înțeleagă dacă Domnul i-a făcut reușită călătoria sau nu.

22După ce cămilele au terminat de băut apă, bărbatul a luat un inel ▼
▼Inel purtat în nas sau în urechi, care făcea parte din podoabele unui bărbat, ale unei femei sau ale unui idol.
 de aur, cântărind o jumătate de șechel ▼
▼Sau: o beka aproximativ 6 gr.
 și două brățări de aur, cântărind zece șecheli, ▼
▼Aproximativ 0,1 kg.
 23și a zis:

‒ A cui fată ești? Spune-mi, te rog, este loc în casa tatălui tău pentru noi, ca să înnoptăm acolo?

 24Ea i-a răspuns:

‒ Sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi, pe care aceasta i l-a născut lui Nahor.

 25Apoi ea i-a zis:

‒ Avem paie și nutreț din belșug, precum și loc de înnoptat.

 26Atunci bărbatul s-a aplecat, s-a închinat Domnului 27și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care nu Și-a îndepărtat îndurarea și credincioșia de la stăpânul meu. În ce mă privește, Domnul m-a condus pe cale până la casa fraților ▼
▼În acest context, cuvântul frați face referire la cei din aceeași națiune sau membri ai aceluiași popor.
 stăpânului meu“.

28Fata a alergat și a spus aceste lucruri celor din familia mamei ei. 29Rebeca avea un frate al cărui nume era Laban; acesta a alergat la acel bărbat, la izvor. 30Imediat ce a văzut inelul și brățările pe mâinile surorii sale și a auzit-o pe sora sa, Rebeca, zicând: „Așa mi-a vorbit bărbatul acela“, s-a dus la acel bărbat și iată că el stătea lângă cămile, la izvor. 31El i-a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară când eu am pregătit casa și un loc pentru cămile?“.

32Bărbatul a intrat în casă, iar el a descărcat lucrurile de pe cămile. Apoi le-a dat cămilelor paie și nutreț și a adus apă pentru spălarea picioarelor bărbatului aceluia și ale oamenilor care erau cu el.

33I s-a dat să mănânce, dar el a zis:

‒ Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus.

Laban i-a zis:

‒ Spune!

 34El a zis:

‒ Eu sunt slujitorul lui Avraam. 35Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu, iar el a ajuns un om bogat. I-a dat oi și vite, aur și argint, slujitori și slujitoare, cămile și măgari. 36Sara, soția stăpânului meu, i-a născut acestuia un fiu la bătrânețe, iar el i-a dat lui tot ceea ce are. 37Stăpânul meu m-a pus să jur, zicând: „Să nu iei pentru fiul meu o soție dintre fetele canaaniților, în a căror țară locuiesc, 38ci să te duci la familia tatălui meu, la clanul meu, și de acolo să iei o soție pentru fiul meu!“. 39Eu i-am zis stăpânului meu: „Poate că femeia nu mă va urma“. 40Dar el mi-a răspuns: „Domnul, înaintea Căruia am umblat, Își va trimite Îngerul cu tine și-ți va face reușită călătoria, iar tu vei lua o soție pentru fiul meu din clanul meu, din familia tatălui meu. 41Dar dacă vei merge la clanul meu, iar ei nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu“. 42Când am ajuns astăzi la izvor, am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, te rog, dacă mă vei ajuta să reușesc în călătoria pe care o fac, 43iată, stau lângă acest izvor. Fie ca fecioara care va ieși să scoată apă, căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau puțină apă din ulciorul tău» 44și care îmi va răspunde: «Bea și voi scoate apă și pentru cămilele tale», să fie soția pe care Domnul a hotărât-o pentru fiul stăpânului meu“. 45Nu terminasem eu încă de vorbit în inima mea și iată că a ieșit Rebeca cu ulciorul ei pe umăr. Ea a coborât la izvor și a scos apă. Atunci, eu i-am zis: „Te rog, dă-mi să beau!“. 46Ea și-a coborât repede ulciorul de pe umăr și mi-a răspuns: „Bea și-ți voi adăpa și cămilele“. Eu am băut, iar ea a adăpat și cămilele. 47După aceea am întrebat-o: „A cui fată ești?“. Ea mi-a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut acestuia“. Eu i-am pus inelul în nas și brățările pe mâini. 48Apoi m-am plecat, m-am închinat Domnului și L-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care m-a condus pe calea cea dreaptă, ca s-o iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul său. 49Așadar, dacă vreți să arătați îndurare și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi. Dacă nu, spuneți-mi, ca să mă pot îndrepta fie la dreapta, fie la stânga.

50Atunci Laban și Betuel i-au răspuns, zicând:

‒ Acest lucru vine de la Domnul. Nu-ți putem spune nici rău, nici bine. 51Iată, Rebeca este înaintea ta! Ia-o și du-te! Ea să fie soția fiului stăpânului tău, așa cum a spus Domnul.

52Când slujitorul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a plecat până la pământ înaintea Domnului. 53Apoi a scos bijuterii de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte și i le-a dat Rebecăi. De asemenea, le-a dăruit lucruri prețioase și fratelui, și mamei ei. 54După aceea, el și bărbații care erau cu el au mâncat, au băut și au înnoptat acolo.

Când s-au trezit dimineața, el a zis:

‒ Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu.

 55Fratele și mama fetei i-au răspuns:

‒ Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile. După aceea, va putea pleca.

 56Dar el le-a zis:

‒ Nu mă opriți acum, căci Domnul mi-a făcut reușită călătoria. Lăsați-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu.

 57Ei au răspuns:

‒ Să chemăm fata și s-o întrebăm.

 58Au chemat-o pe Rebeca și au întrebat-o:

‒ Vrei să mergi cu acest bărbat?

Ea a răspuns:

‒ Da! Voi merge.

 59Și, astfel, au lăsat-o pe sora lor, Rebeca, precum și pe doica ei, să plece împreună cu slujitorul lui Avraam și cu oamenii săi. 60Ei au binecuvântat-o pe Rebeca și i-au zis:

„Sora noastră, fie ca tu să ajungi
mama a mii de zeci de mii
și fie ca urmașii tăi să stăpânească
poarta dușmanilor lor“.
 61Apoi Rebeca și servitoarele ei s-au ridicat, au încălecat pe cămile și au plecat după acel bărbat. Astfel, slujitorul a luat-o pe Rebeca și a plecat.

62Isaac se întorsese de la Beer Lahai-Roi, pentru că locuia în Neghev. 63La lăsarea serii, Isaac a ieșit pe câmp ca să mediteze. ▼
▼Termenul ebraic are și sensul de: să se plimbe.
 El și-a ridicat ochii, s-a uitat și iată că veneau niște cămile.

64Rebeca și-a ridicat și ea ochii, iar când l-a văzut pe Isaac, s-a dat jos de pe cămilă.

65Ea l-a întrebat pe slujitor și l-a întrebat:

‒ Cine este bărbatul acesta care vine pe câmp să ne întâlnească?

Slujitorul a răspuns:

‒ Este stăpânul meu.

Ea și-a luat vălul și s-a acoperit. 66Slujitorul i-a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67Apoi Isaac a adus-o pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, și s-a căsătorit cu ea. Ea a devenit soția lui, iar el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac după moartea mamei sale.

Copyright information for RonNTR