‏ 1 Kings 18Summary

Profetul Ilie anunță încetarea secetei

1După multe zile, Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ilie, în al treilea an, zicând: „Du-te și înfățișează-te înaintea lui Ahab! Voi da ploaie pe fața pământului“. 2Ilie s-a dus să se înfățișeze înaintea lui Ahab.

În Samaria era foamete mare. 3Ahab l-a chemat pe Obadia, cel care răspundea de palat. Obadia se temea mult de Domnul, 4iar când Izabela i-a omorât pe profeții Domnului, Obadia a luat o sută de profeți, a ascuns câte cincizeci în câte o peșteră și le-a asigurat pâine și apă. 5Ahab i-a zis lui Obadia: „Du-te prin țară, pe la toate izvoarele și pe la toate pârâurile! Poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm caii și catârii în viață, astfel încât să nu trebuiască să omorâm vreunul dintre animale“. 6Apoi și-au împărțit între ei teritoriul pe care urmau să-l străbată: Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe un alt drum. 7În timp ce era pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie.

El l-a recunoscut, s-a aruncat cu fața la pământ și l-a întrebat:

‒ Tu ești, stăpânul meu Ilie?

8El i-a răspuns:

‒ Eu sunt. Du-te și spune-i stăpânului tău: „Iată, a venit Ilie“.

9Obadia a zis:

‒ Cu ce am păcătuit, de-l dai pe slujitorul tău pe mâna lui Ahab ca să fie omorât? 10Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-a rămas nicio națiune și niciun regat unde stăpânul meu să nu fi trimis să te caute. Iar când spuneau că nu ești acolo, punea regatul sau națiunea aceea să jure că nu te-a găsit. 11Acum tu zici: „Du-te și spune-i stăpânului tău: «Iată, a venit Ilie»“. 12Apoi, când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce pe nu știu unde! Astfel, dacă mă duc să-i spun lui Ahab, iar el nu te va găsi, mă va ucide. Însă slujitorul tău se teme de Domnul din tinerețea lui. 13Nu i s-a spus stăpânului meu ce am făcut când Izabela îi omora pe profeții Domnului? Am ascuns o sută dintre profeții Domnului, câte cincizeci în câte o peșteră, și le-am asigurat pâine și apă. 14Iar acum tu zici: „Du-te și spune-i stăpânului tău: «Iată, a venit Ilie»“. Mă va ucide!

15Ilie a zis:

‒ Viu este Domnul Oștirilor, înaintea Căruia stau, că astăzi mă voi înfățișa înaintea lui Ahab.

Ilie pe muntele Carmel

16Obadia a pornit să-l întâmpine pe Ahab și să-l înștiințeze. Apoi Ahab s-a dus să-l întâlnească pe Ilie.

17Când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis:

‒ Tu ești acela care-l nenorocește pe Israel?

18Ilie a răspuns:

‒ Nu eu l-am nenorocit pe Israel, ci tu și familia tatălui tău, prin faptul că ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după Baal. 19Convoacă acum tot Israelul la mine, pe muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de profeți ai lui Baal și pe cei patru sute de profeți ai Așerei, care mănâncă la masa Izabelei.

20Ahab a trimis după toți fiii lui Israel și i-a convocat pe profeți la muntele Carmel.

21Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul și a zis:

‒ Până când veți mai șchiopăta de ambele picioare? ▼

▼Această expresie idiomatică s-ar putea reda în limbajul actual prin: Cât timp veți mai fi indeciși?

Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați-L pe El, iar dacă Baal este Dumnezeu, urmați-l pe acesta!

Poporul nu i-a răspuns nimic.

22Apoi Ilie a zis poporului:

‒ Eu sunt singurul care am rămas dintre profeții Domnului, iar profeții lui Baal sunt în număr de patru sute cincizeci. 23Să ni se dea doi tauri. Ei să-și aleagă un taur, să-l taie în bucăți și să-l așeze pe lemnele de pe altar, fără să-i dea foc. Iar eu voi pregăti celălalt taur și-l voi așeza pe lemne, fără să-i dau foc. 24Apoi, voi să chemați numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, Acela este adevăratul Dumnezeu.

Tot poporul a răspuns și a zis:

‒ Propunerea este bună.

25Ilie le-a zis profeților lui Baal: „Alegeți-vă un taur și pregătiți-l voi mai întâi, pentru că sunteți mai mulți. Apoi chemați numele dumnezeului vostru, dar să nu aprindeți voi focul“. 26Ei au luat taurul oferit lor și l-au pregătit.

Apoi au chemat numele lui Baal de dimineața până la amiază, zicând: „Baal, răspunde-ne!“. Dar nu s-a auzit niciun glas. Nimeni n-a răspuns, deși ei săreau în jurul altarului pe care-l construiseră.

27La amiază, Ilie și-a bătut joc de ei, zicând: „Strigați mai tare, doar este dumnezeu! Poate că meditează, sau este ocupat, sau se află în călătorie! Poate că doarme și se va trezi!“. 28Ei au strigat mai tare și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu sulițele până a început să le curgă sângele pe ei. 29După ce a trecut miezul zilei, au continuat să profețească până când se aducea darul de mâncare, dar nu s-a auzit niciun glas, niciun răspuns; nimeni nu le-a dat atenție.

30Atunci Ilie a zis întregului popor:

‒ Apropiați-vă de mine!

Și tot poporul s-a apropiat de el. Apoi el a refăcut altarul Domnului, care fusese dărâmat. 31Ilie a luat douăsprezece pietre, după numărul semințiilor urmașilor lui Iacov, cel căruia Domnul îi vorbise, zicând: „Numele tău va fi Israel!“, 32și cu aceste pietre a construit un altar în Numele Domnului. După aceea a făcut un șanț în jurul altarului, în care încăpeau două măsuri ▼

▼Aproximativ 15 l.

de sămânță. 33A aranjat lemnele, a tăiat taurul în bucăți și l-a așezat pe altar, deasupra lemnelor.

34El le-a zis:

‒ Umpleți patru ulcioare cu apă și goliți-le peste arderea-de-tot și peste lemne!

Apoi a zis:

‒ Faceți lucrul acesta încă o dată!

Și ei l-au făcut încă o dată.

El a zis din nou:

‒ Faceți lucrul acesta și a treia oară!

Iar ei l-au făcut și a treia oară.

35Apa curgea în jurul altarului și a umplut chiar și șanțul. 36În timp ce se aducea darul de mâncare, profetul Ilie s-a apropiat și a zis:

„Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, fă să se cunoască astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău și că am făcut toate aceste lucruri după porunca Ta. 37Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi, ca să cunoască acest popor că Tu, Doamne, ești Dumnezeu și Tu le întorci inimile spre Tine!“.

38Atunci a căzut foc de la Domnul, a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele și pământul și a înghițit și apa care era în șanț. 39Când a văzut tot poporul lucrul acesta, s-au aruncat cu fața la pământ și au zis: „Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu!“.

40Ilie le-a zis:

‒ Prindeți-i pe profeții lui Baal! Niciunul dintre ei să nu scape!

I-au prins, iar Ilie i-a dus la râul Chișon și i-a înjunghiat acolo.

41Apoi Ilie i-a zis lui Ahab:

‒ Du-te să mănânci și să bei, căci se aude vuietul unei ploi puternice.

42Ahab s-a dus să mănânce și să bea, dar Ilie a urcat pe vârful Carmelului, s-a plecat la pământ, și-a așezat fața pe genunchi 43și i-a zis slujitorului său:

‒ Te rog, du-te și uită-te în direcția mării!

El s-a dus și s-a uitat.

Apoi a zis:

‒ Nu este nimic!

Ilie i-a zis de șapte ori:

‒ Du-te din nou!

44A șaptea oară, slujitorul a zis:

‒ Iată, un nor mic cât o palmă de om se ridică din mare!

Ilie a zis:

‒ Du-te și spune-i lui Ahab: „Pregătește-ți carul și pleacă de acolo, ca să nu te prindă ploaia!“.

45Între timp, cerul s-a înnegrit de nori, a început să sufle vântul și a început o ploaie puternică. Ahab s-a urcat în car și a plecat spre Izreel. 46Atunci mâna Domnului a venit peste Ilie, iar acesta și-a pus marginile tunicii sub brâu și a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.