‏ Deuteronomy 32Summary

1Ascultați cu atenție, ceruri, și voi vorbi!
Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2Ca ploaia să cadă învățătura mea
și ca roua să curgă cuvintele mele,
ca stropii de ploaie pe verdeață
și ca aversele pe iarbă.

3Căci voi proclama Numele Domnului.
Recunoașteți măreția Dumnezeului nostru!
4El este Stânca; lucrarea Lui este desăvârșită,
căci toate căile Lui sunt drepte.
Dumnezeu este credincios și în El nu este nedreptate.
El este drept și cinstit.

5 Poporul I-a fost necredincios.
Ei nu mai sunt fiii Lui; au cusur;
sunt o generație pervertită și depravată.
6Așa Îl răsplătești tu pe Domnul,
popor nebun și neînțelept?
Nu este El Tatăl tău, Care te-a creat?
El te-a făcut și te-a întemeiat.

7Aduceți-vă aminte de zilele din trecut.
Gândiți-vă la anii care au trecut din generație în generație.
Întreabă-l pe tatăl tău, și el îți va istorisi,
pe bătrânii tăi, și ei îți vor spune.
8Când Cel Preaînalt ▼

▼Ebr.: Elion.

le-a dat națiunilor moștenirea,
când i-a despărțit pe fiii omului,
El a stabilit granițele popoarelor
în funcție de numărul fiilor lui Israel.
9Căci partea Domnului este poporul Lui;
Iacov este partea Lui de moștenire.

10El l-a găsit într-o regiune pustie,
într-un deșert, o pustietate plină de urlete.
L-a înconjurat și S-a îngrijit de el.
L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui,
11asemenea vulturului care își scutură cuibul
și zboară deasupra puilor,
care își deschide aripile,
îi ia și-i poartă pe penele lui.
12 Domnul Și-a condus singur poporul
și nu era niciun dumnezeu străin alături de El.

13El l-a urcat pe înălțimile țării
și l-a hrănit cu roadele câmpului.
L-a hrănit cu miere din stâncă
și cu ulei din stânca de cremene,
14cu iaurtul vitelor și cu laptele oilor,
cu grăsimea mieilor,
a berbecilor din Bașan și a țapilor,
cu grăsimea boabelor de grâu.
Și ai băut vin, sângele strugurilor.

15Ieșurun ▼

▼Ieșurun înseamnă cel drept, nume poetic al lui Israel, desemnând caracterul ideal al poporului.

s-a îngrășat și s-a împotrivit!
Te-ai îngrășat, ai devenit greu și mare!
El L-a părăsit pe Dumnezeul Care l-a făcut
și a disprețuit Stânca mântuirii lui.
16Ei L-au făcut gelos prin dumnezei străini
și L-au mâniat prin urâciuni.
17Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu,
unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau,
dumnezei noi, sosiți de curând,
de care strămoșii voștri n-au știut.
18Ai părăsit Stânca, L-ai părăsit pe Acela Care te-a născut,
L-ai uitat pe Dumnezeul Care ți-a dat naștere.

19 Domnul a văzut și i-a disprețuit,
din cauză că fiii și fiicele Lui L-au mâniat.
20„Îmi voi ascunde fața de ei, a zis El,
și voi privi la sfârșitul lor,
căci sunt o generație pervertită,
sunt niște copii necredincioși.
21M-au provocat la gelozie
prin ceea ce nu este Dumnezeu.
M-au mâniat prin idolii lor deșerți.
De aceea și Eu îi voi provoca la gelozie
prin cei ce nu sunt un popor;
îi voi mânia printr-o națiune nebună.
22Căci focul mâniei Mele s-a aprins
și va arde până în adâncimea Locuinței Morților.
Va distruge pământul împreună cu recoltele lui
și va arde temeliile munților.

23Voi îngrămădi nenorociri peste ei,
voi arunca toate săgețile Mele împotriva lor.
24Vor fi vlăguiți de foamete,
mâncați de molimă și distruși cu asprime.
Voi trimite împotriva lor colții animalelor sălbatice
și veninul târâtoarelor țărânei.
25Pe stradă, sabia îi va lăsa fără copii,
iar în camere vor pieri de groază.
Vor pieri atât tânărul, cât și fecioara,
atât copilașul, cât și bătrânul.
26Am zis că îi voi zdrobi
și le voi șterge amintirea de printre oameni,
27dar Mă tem de insultele dușmanilor lor,
ca nu cumva aceștia să se amăgească singuri
și să zică: «Mâinile noastre au fost puternice,
și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri!»“.

28Ei sunt o națiune lipsită de sfat
și nu mai există pricepere în ei.
29Dacă ar fi fost înțelepți, ar fi înțeles aceasta
și s-ar fi gândit la sfârșitul lor.
30Cum ar fi putut unul să urmărească o mie
sau doi să pună pe fugă zece mii,
dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor
și dacă Domnul nu i-ar fi dat pe mâna acestora?
31Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră;
chiar și dușmanii noștri înțeleg aceasta.
32Vița lor este din via Sodomei
și din câmpiile Gomorei.
Strugurii lor sunt plini de venin,
iar ciorchinii sunt amari.
33Vinul lor este venin de șerpi,
veninul cobrelor nemiloase.

34„Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine?
Nu este el pecetluit printre comorile Mele?
35A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!
Vine vremea când le vor aluneca picioarele,
căci ziua distrugerii lor este aproape,
și lucrurile pregătite pentru ei își vor grăbi împlinirea“.

36Căci Domnul Își va judeca poporul,
dar va avea milă de slujitorii Săi
când va vedea că li s-a dus puterea
și că n-a mai rămas nimeni,
nici ținut în închisoare, nici liber.
37„Unde le sunt dumnezeii“, va întreba El,
„stânca în care se adăposteau,
38 dumnezeii care se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor
și care beau vinul jertfelor lor de băutură?
Să se ridice ei și să vă ajute!
Să vă fie ei un adăpost!

39Vedeți acum că Eu Însumi sunt El!
Nu mai există alt Dumnezeu în afară de Mine.
Eu dau la moarte și tot Eu aduc la viață,
Eu rănesc și tot Eu vindec
și nimeni nu poate elibera din mâna Mea.
40Îmi ridic mâna spre ceruri și declar:
Viu sunt Eu pe vecie,
41că Îmi voi ascuți fulgerul sabiei Mele
și voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată.
Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei
și-i voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc.
42Voi face ca săgețile Mele să se îmbete de sânge,
iar sabia Mea va devora carnea.
Voi face ca ele să se îmbete de sângele celor uciși și al captivilor,
din capetele conducătorilor dușmanului“.

43Bucurați-vă, națiuni, împreună cu poporul Lui,
căci El va răzbuna sângele slujitorilor Săi,
Se va răzbuna pe dușmanii Lui
și va face ispășire pentru țara și poporul Lui.
44Deci, Moise a venit împreună cu Iosua, fiul lui Nun, și a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului. 45Când Moise a terminat de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46le-a zis: „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care eu vi le-am rostit astăzi, astfel încât să porunciți copiilor voștri să păzească și să împlinească toate cuvintele acestei Legi. 47Căci niciun cuvânt nu este lipsit de importanță; ele sunt viața voastră. Prin cuvintele acestea vă veți lungi zilele în țara voastră, pe care o veți stăpâni după ce veți traversa Iordanul“.

Moise privește țara de pe muntele Nebo

48În aceeași zi, Domnul i-a vorbit lui Moise: 49„Urcă-te pe muntele Abarim, adică pe muntele Nebo, ▼

▼Muntele Nebo, cu vârful Pisga, făcea parte din lanțul muntos Abarim.

în țara Moabului, care este înaintea Ierihonului, și privește țara Canaanului pe care Eu o dau lui Israel în stăpânire. 50Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca și vei fi astfel adăugat la poporul tău, tot așa cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51din cauză că ați fost necredincioși față de Mine înaintea fiilor lui Israel, la apele Meribei din Kadeș, în deșertul Țin, unde nu M-ați sfințit în mijlocul fiilor lui Israel. 52Vei vedea pământul promisiunii de la distanță, dar nu vei intra în țara pe care o dau poporului Israel“.