‏ Esther 9Summary

1În luna a douăsprezecea, adică luna adar, în ziua a treisprezecea a lunii, când avea să se ducă la îndeplinire porunca și decretul împăratului, chiar în ziua în care dușmanii iudeilor se așteptau să pună stăpânire pe ei, situația s-a schimbat, astfel că iudeii au fost aceia care au pus stăpânire pe cei ce îi urau. 2Iudeii s-au adunat în cetățile lor, în toate provinciile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei ce căutau să le facă rău. Nimeni nu le-a putut sta împotrivă, căci groaza de iudei cuprinsese toate popoarele. 3Toți conducătorii provinciilor, satrapii, guvernatorii și slujbașii împăratului îi sprijineau pe iudei, căci îi apucase groaza de Mardoheu, 4fiindcă Mardoheu era renumit la palatul împăratului și-i mergea faima prin toate provinciile, deoarece el era un bărbat a cărui influență creștea tot mai mult.

5Iudeii au lovit cu tăișul sabiei pe toți dușmanii lor. I-au înjunghiat, i-au nimicit și le-au făcut ce-au vrut celor ce-i urau. 6În citadela Susa iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de oameni, 7precum și pe Parșandata, Dalfon, Aspata, 8Porata, Adalia, Aridata, 9Parmașta, Arisai, Aridai și Vaizata – 10cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, dușmanul iudeilor – pe care i-au ucis, însă fără să se atingă de pradă. 11În ziua aceea, numărul celor uciși în citadela Susei a ajuns la cunoștința împăratului.

12Împăratul i-a zis împărătesei Estera:

‒ În citadela Susa, iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de oameni și pe cei zece fii ai lui Haman. Ce or fi făcut oare în celelalte provincii ale împăratului? Care-ți este cererea? Ți se va împlini. Ce rugăminte mai ai? Va fi îndeplinită.

13Estera a zis:

‒ Dacă împăratul consideră că este bine, să se dea voie iudeilor din Susa să facă și mâine după decretul de astăzi și să-i atârne pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.

14Împăratul a zis să se facă așa. S-a dat un decret în Susa, și i-au atârnat pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.

15Iudeii care erau în Susa s-au strâns din nou în ziua a paisprezecea a lunii adar și au ucis, în Susa, încă trei sute de oameni, fără însă să se atingă de pradă. 16Restul iudeilor din provinciile împăratului s-au strâns și ei ca să-și apere viețile și au reușit să aibă parte de odihnă, scăpând de dușmanii lor. Au ucis șaptezeci și cinci de mii dintre cei ce îi urau, fără însă să se atingă de pradă. 17Așa s-a întâmplat în ziua a treisprezecea a lunii adar, iar în a paisprezecea zi s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie.

Celebrarea Purimului

18Iudeii din Susa s-au strâns și în ziua a treisprezecea a lunii, și în ziua a paisprezecea a lunii, iar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit, făcând din ea o zi de ospăț și de bucurie. 19De aceea iudeii de la sate au făcut din ziua a paisprezecea a lunii adar o zi de bucurie și de ospăț, o zi de sărbătoare în care prietenii își trimit daruri unii altora.

20Mardoheu a scris aceste detalii și a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile împăratului Ahașveroș, celor de aproape și celor de departe, 21ca să le ceară să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea a lunii adar și ziua a cincisprezecea a aceleiași luni, 22ca zile în care iudeii au scăpat de dușmanii lor și ca lună în care întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor – în fericire. Le-a cerut să facă din ele zile de ospăț și de bucurie și să trimită daruri atât prietenilor, cât și celor nevoiași. 23Iudeii au acceptat să facă ceea ce și începuseră deja și au făcut așa cum le ceruse Mardoheu în scris. 24Căci Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, dușmanul tuturor iudeilor, plănuise nimicirea iudeilor, aruncând „Purul“, adică sorțul, ca să le facă rău și să-i distrugă, 25însă împăratul a aflat lucrul acesta și a poruncit în scris să se întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care acesta îl pusese la cale împotriva iudeilor, și să fie spânzurat pe spânzurătoare, atât el, cât și fiii acestuia. 26De aceea au numit aceste zile „Purim“, după cuvântul Pur. Astfel, datorită tuturor cuvintelor scrise în acea scrisoare și din cauza lucrurilor pe care le văzuseră și a lucrurilor cu care se confruntaseră, 27iudeii au hotărât, atât pentru ei, cât și pentru urmașii lor, dar și pentru toți aceia care se vor alătura poporului lor, să nu înceteze să sărbătorească aceste două zile în fiecare an, conform celor scrise și potrivit cu perioada stabilită. 28Zilele acestea trebuiau amintite și sărbătorite în fiecare generație, de către fiecare clan în parte, în fiecare provincie și în fiecare cetate. Zilele de „Purim“nu trebuiau să fie desființate niciodată din mijlocul iudeilor, iar amintirea lor nu trebuia să înceteze printre urmașii lor.

29Împărăteasa Estera, fata lui Abihail, și iudeul Mardoheu au scris, cu toată autoritatea, ca să reconfirme această a doua scrisoare cu privire la Purim. 30Mardoheu a trimis scrisori tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci și șapte de provincii imperiale ale lui Ahașveroș. Ele conțineau cuvinte de pace și de încredere, 31pentru a confirma sărbătorirea acestor zile de Purim la vremea hotărâtă, așa cum iudeul Mardoheu și împărăteasa Estera stabiliseră pentru ei și așa cum ei înșiși stabiliseră, pentru ei și pentru urmașii lor, reglementări cu privire la postul lor și la strigătul lor. 32Porunca Esterei a reconfirmat aceste reglementări cu ocazia Purimului și a fost scrisă într-o carte.