Exodus 7
1Domnul i-a zis lui Moise:‒ Vezi că te-am făcut asemenea lui Dumnezeu pentru Faraon, iar fratele tău, Aaron, îți va fi profet. 2Să-i spui tot ce-ți poruncesc, iar fratele tău, Aaron, să-i spună lui Faraon să-i lase pe fiii lui Israel să iasă din țara sa. 3Eu însă îi voi împietri inima lui Faraon și Îmi voi înmulți semnele și minunile în țara Egiptului. 4Când Faraon nu va asculta de voi, Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și, prin faptele mărețe ale judecății, Îmi voi scoate armatele din țara Egiptului, pe fiii lui Israel, poporul Meu. 5Și egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul, când Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și îi voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lor.
6Moise și Aaron au făcut astfel; ei au făcut întocmai cum le-a poruncit Domnul. 7Moise avea optzeci de ani și Aaron avea optzeci și trei de ani când i-au vorbit lui Faraon.
Toiagul lui Aaron se transformă în șarpe
8 Domnul le-a vorbit lui Moise și Aaron, zicând: 9„Când Faraon vă va zice: «Faceți o minune!», atunci să-i spui lui Aaron: «Ia toiagul și aruncă-l înaintea lui Faraon». Și toiagul se va transforma în șarpe“ ▼.10Moise și Aaron s-au dus la Faraon și au făcut așa cum le-a poruncit Domnul; Aaron a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor săi, iar acesta s-a transformat într-un șarpe. 11Atunci Faraon i-a chemat pe cei înțelepți și pe vrăjitori, și magicienii Egiptului au făcut la fel prin vrăjitoriile lor. 12Toți și-au aruncat toiegele și acestea s-au transformat în șerpi, însă toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13Totuși, inima lui Faraon s-a împietrit, astfel că el nu i-a ascultat pe cei doi, întocmai cum spusese Domnul.
Prima urgie: transformarea apei în sânge
14Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Inima lui Faraon este împietrită. Nu vrea să lase poporul să plece. 15Du-te dimineață la Faraon și, chiar atunci când el se duce la apă, stai pe malul Nilului ca să-l întâlnești și ia în mână toiagul care s-a transformat în șarpe. 16Să-i spui astfel: «Domnul, Dumnezeul evreilor, m-a trimis la tine ca să-ți spun: ‘Lasă-Mi poporul să plece ca să-Mi slujească în deșert. Dar iată că până acum n-ai ascultat. 17De aceea, așa vorbește Domnul: Prin aceasta vei cunoaște că Eu sunt Domnul: iată, voi lovi apele Nilului cu toiagul din mâna mea, iar acestea se vor transforma în sânge. 18Peștii din râu vor muri, râul se va împuți, și egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil’»“. 19Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Ia-ți toiagul, întinde-ți mâna peste apele Egiptului – peste râurile lor, peste canalele lor, peste iazurile lor și peste toate bălțile lor – și ele se vor transforma în sânge». Va fi sânge în toată țara Egiptului, chiar și în vasele de lemn și de piatră“.20Moise și Aaron au făcut așa cum le-a poruncit Domnul. El a ridicat toiagul și a lovit apa din Nil înaintea ochilor lui Faraon și înaintea ochilor slujitorilor săi. Și toată apa din Nil s-a transformat în sânge. 21Peștii din Nil au murit și Nilul s-a împuțit, astfel că egiptenii n-au mai putut să bea apă din Nil. Și a fost sânge în toată țara Egiptului.
22Dar vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. Astfel, inima lui Faraon s-a împietrit și el nu i-a ascultat pe Aaron și pe Moise, întocmai cum spusese Domnul. 23Faraon s-a întors, a intrat în palat, ▼
▼Ebr.: bet (casă), care poate fi tradus și cu palat.
și inima nu i-a fost mișcată de întâmplarea aceasta. 24Toți egiptenii au săpat de-a lungul Nilului ca să găsească apă de băut, căci nu puteau să bea apă din acest râu. 25Trecuseră șapte zile de când Domnul lovise Nilul.
Copyright information for
RonNTR