‏ Luke 10Summary

Trimiterea celor șaptezeci și doi de ucenici

(Mt. 11:21-24)

1După toate acestea, Domnul a numit alți șaptezeci și doi de ucenici și i-a trimis, doi câte doi, să se ducă înaintea Lui în orice cetate și în orice loc pe unde urma să meargă El.

2El le-a zis:

‒ Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Prin urmare, rugați-L insistent pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său! 3Duceți-vă! Iată, Eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. 4Să nu luați cu voi nici săculeț cu bani, nici traistă, nici sandale și să nu vă întindeți la vorbă cu nimeni pe drum.

5În orice casă intrați, să spuneți mai întâi: „Pacea să fie peste această familie!“. 6Dacă se află acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, dar dacă nu, se va întoarce la voi. 7Rămâneți în casa aceea și mâncați și beți ce vă vor da, căci lucrătorul își merită plata! Să nu vă mutați dintr-o casă într-alta.

8În orice cetate în care intrați și vă primesc, să mâncați ce vi se va pune înainte. 9Vindecați-i pe cei bolnavi de acolo și spuneți-le: „Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi!“. 10Dacă însă, în cetatea în care intrați, oamenii nu vă primesc, să ieșiți pe străzile ei și să ziceți: 11„Până și praful din cetatea voastră, care ni s-a lipit de picioare, îl ștergem împotriva voastră! Totuși, să știți aceasta: Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat!“. 12Vă spun că, în ziua aceea, va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea!

13Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tyr și Sidon minunile care au fost făcute în voi, de multă vreme s-ar fi pocăit, stând jos acoperiți cu pânză de sac și cu cenușă! 14Dar la judecată va fi mai ușor pentru Tyr și Sidon decât pentru voi! 15Iar tu, Capernaume,

vei fi înălțat oare până la cer?
Nu, ci vei coborî până în Locuința Morților!
16Cel ce vă ascultă pe voi Mă ascultă pe Mine și cel ce vă respinge pe voi Mă respinge pe Mine, iar cel ce Mă respinge pe Mine Îl respinge pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.

Întoarcerea celor șaptezeci și doi de ucenici

(Mt. 11:25-27; 13:16-17)

17Cei șaptezeci și doi s-au întors plini de bucurie și I-au zis:

‒ Doamne, chiar și demonii ne sunt supuși în Numele Tău!

18Însă El le-a zis:

‒ L-am văzut pe Satan căzând din cer ca un fulger. 19Iată, v-am dat autoritate să călcați peste șerpi, peste scorpioni și peste toată puterea dușmanului și nimic nu vă va răni! 20Totuși, nu vă bucurați că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în Ceruri!

21În ceasul acela, Isus S-a bucurat foarte mult în Duhul Sfânt și a zis: „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit copilașilor. Da, Tată, pentru că așa a fost plăcut înaintea Ta!

22Toate lucrurile Mi-au fost încredințate Mie de către Tatăl Meu. Și nimeni nu știe cine este Fiul, în afară de Tatăl, sau cine este Tatăl, în afară de Fiul și de cel căruia dorește Fiul să i-L descopere“.

23Apoi S-a întors spre ucenici și le-a zis doar lor:

‒ Ferice de ochii care văd lucrurile pe care le vedeți voi! 24Vă spun că mulți profeți și regi au dorit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n-au văzut, și au dorit să audă ceea ce auziți voi, dar n-au auzit!

Pilda samariteanului milostiv

(Mt. 22:34-40; Mc. 12:28-31)

25Dar iată că un învățător al Legii s-a ridicat să-L pună la încercare pe Isus, zicând:

‒ Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?

26Isus i-a zis:

‒ Ce este scris în Lege? Ce citești acolo?

27El, răspunzând, a zis:

‒ „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău“ ▼

▼Vezi Deut. 6:5.

și „pe semenul tău ca pe tine însuți“ ▼

▼Vezi Lev. 19:18.

.

28 Isus i-a zis:

‒ Ai răspuns corect. Fă așa și vei trăi!

29Dar el, care voia să se îndreptățească, L-a întrebat pe Isus:

‒ Și cine este semenul meu?

30Isus, răspunzând, a zis:

‒ Un om călătorea de la Ierusalim spre Ierihon și a fost atacat de tâlhari. Aceștia, după ce l-au dezbrăcat și l-au lovit, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31Din întâmplare, pe acel drum mergea un preot. Dar, când l-a văzut, preotul a trecut înainte, ocolindu-l. 32Tot așa și un levit, când a ajuns în locul acela și l-a văzut, a trecut înainte, ocolindu-l. 33Însă un samaritean, care călătorea și el pe acolo, când a ajuns în dreptul lui și l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34S-a apropiat, i-a bandajat rănile și a turnat peste ele ulei de măsline și vin. Apoi l-a pus pe propriul lui animal de povară, l-a dus la un han și a continuat să-l îngrijească. 35În ziua următoare, a scos doi denari, i-a dat hangiului și a zis: „Ai grijă de el, iar când mă voi întoarce, îți voi plăti eu orice vei mai cheltui“.

36Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinile tâlharilor?

37El a răspuns:

‒ Cel ce și-a făcut milă de el.

Isus i-a zis:

‒ Du-te și fă și tu la fel!

Acasă la Marta și Maria

38În timp ce-și continuau călătoria, Isus a intrat într-un sat oarecare. Acolo, o femeie pe nume Marta L-a primit ca oaspete în casa ei. 39Ea avea o soră, numită Maria. Aceasta s-a așezat la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui. 40Marta însă era ocupată cu multă slujire.

Ea a venit și a zis:

‒ Doamne, nu-Ți pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute!

41Domnul însă, răspunzând, i-a zis:

‒ Marto, Marto, tu te îngrijorezi și te necăjești cu privire la multe lucruri, 42însă de unul singur este nevoie! Căci Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua!