‏ Luke 23

Isus înaintea lui Pilat

(Mt. 27:11-14; Mc. 15:1-5; Ioan 18:28-37)

1Toată adunarea lor s-a ridicat și L-au dus pe Isus la Pilat. 2Ei au început să-L acuze, zicând: „Pe Acesta L-am găsit ducându-ne în rătăcire națiunea, interzicând tributul care se dă Cezarului și zicând despre Sine că este Cristos, un Împărat“.

3Pilat L-a întrebat, zicând:

‒ Ești Tu Împăratul iudeilor?

Isus, răspunzându-i, a zis:

‒ Tu o spui!

 4Pilat le-a zis conducătorilor preoților și mulțimilor:

‒ Eu nu găsesc în Omul Acesta niciun motiv ca să-L acuz!

 5Dar ei au insistat și au zis:

‒ Incită poporul, învățându-i pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, de unde a început, și până aici!

Isus înaintea lui Irod

6Când a auzit acest lucru, Pilat a întrebat dacă Omul este galileean 7și, aflând că este sub autoritatea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în acele zile. 8Irod s-a bucurat foarte mult când L-a văzut pe Isus, fiindcă de mult timp dorea să-L vadă, pentru că auzise despre El și spera să-L vadă înfăptuind vreun semn. 9I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. 10Conducătorii preoților și cărturarii stăteau acolo, acuzându-L cu vehemență. 11Atunci Irod împreună cu soldații lui s-au purtat cu El cu dispreț și, după ce și-au bătut joc de El, L-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare ▼
▼Haină confecționată dintr-o stofă vopsită cu purpură și purtată îndeosebi de regi, demnitari sau persoane bogate (vezi Mc. 15:17; Ioan 19:2).
 și L-au trimis înapoi la Pilat. 12În aceeași zi, Irod și Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci înainte fuseseră în dușmănie unul față de celălalt.

Condamnarea lui Isus

(Mt. 27:15-26; Mc. 15:6-15; Ioan 18:39–19:16)

13Pilat a chemat laolaltă conducătorii preoților, conducătorii și poporul 14și le-a zis:

‒ Mi L-ați adus pe Omul Acesta, ca pe Unul Care duce poporul în rătăcire. Și iată că eu, după ce L-am cercetat înaintea voastră, n-am găsit în Omul Acesta niciunul dintre motivele pentru care Îl acuzați voi. 15Și nici Irod nu L-a găsit vinovat, pentru că ni L-a trimis înapoi. Iată deci că n-a făcut nimic ca să merite să fie pedepsit cu moartea. 16Așadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera.

17El trebuia să le elibereze pe cineva cu ocazia sărbătorii.

18Însă ei au strigat cu toții, zicând:

‒ La moarte cu Acesta! Eliberează-ni-l pe Barabba!

 19 Barabba fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru crimă.

20Pilat le-a vorbit din nou, dorind să-L elibereze pe Isus, 21însă ei strigau:

‒ Răstignește-L! ▼
▼Marcus Tullius Cicero (106–43 î.Cr.), orator și politician roman, spunea despre răstignire că este „o pedeapsă crudă și înjositoare“(Contra lui Veres, 2.5.63), iar Flavius Josephus spunea că este „cea mai nemiloasă moarte“(Istoria, 7.6.4).
 Răstignește-L!

 22El le-a zis a treia oară:

‒ Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n-am găsit în El niciun motiv pentru care să merite moartea! Așadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera!

 23Dar ei insistau, cerându-i cu strigăte puternice să fie răstignit. Și strigătele lor și ale conducătorilor preoților și-au atins scopul. 24Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. 25L-a eliberat, așa cum cereau ei, pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru răscoală și crimă, iar pe Isus L-a dat pe mâna lor, ca să-I facă după cum doresc.

Răstignirea

(Mt. 27:32-44; Mc. 15:21-32; Ioan 19:17-27)

26În timp ce-L duceau de acolo, l-au apucat pe Simon, un om din Cirena, care venea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă în urma lui Isus. 27Pe Isus Îl urma o mare mulțime de oameni, printre care și niște femei care se băteau pe piept și-L jeleau. 28Dar Isus S-a întors spre ele și le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi și pe copiii voștri! 29Căci iată, vin zile în care se va spune: «Ferice de cele care nu pot rămâne însărcinate, ferice de pântecele care n-au născut și de sânii care n-au alăptat!».

30Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!»
și dealurilor: «Acoperiți-ne!».
 31Căci, dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?“.

32Au fost aduși și doi răufăcători, ca să fie omorâți împreună cu El. 33Când au ajuns în locul numit „Craniul“, i-au răstignit acolo pe Isus și pe răufăcători, unul la dreapta și unul la stânga Lui. 34Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!“.

Apoi au tras la sorți, ca să-și împartă hainele Lui între ei. 35Poporul stătea acolo și se uita. Conducătorii își băteau joc de El, zicând: „Pe alții i-a salvat! Să Se salveze și pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“. 36Soldații, de asemenea, își băteau joc de El. Ei se apropiau, Îi ofereau oțet de vin 37și ziceau: „Dacă Tu ești Împăratul iudeilor, salvează-Te pe Tine Însuți!“. 38Deasupra Lui era și o inscripție cu litere grecești, latinești și ebraice:

„Acesta este Împăratul iudeilor“. 39Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniți, blasfemia împotriva Lui, zicând: „Nu ești Tu Cristosul? Salvează-Te pe Tine și salvează-ne și pe noi!“. 40Celălalt, însă, l-a mustrat, zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași sentință? 41Pentru noi, într-adevăr, este drept, căci noi primim ceea ce merităm pentru ce-am făcut, dar Acesta n-a făcut nimic rău!“.

42Apoi a zis:

‒ Isuse, amintește-Ți de mine când vii în Împărăția Ta!

 43Isus i-a răspuns:

‒ Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în Rai!

Moartea lui Isus

(Mt. 27:45-56; Mc. 15:33-41; Ioan 19:28-30)

44Era deja cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. 45Soarele s-a întunecat, iar draperia Templului s-a rupt prin mijloc. 46Isus a strigat cu glas tare și a zis: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!“ ▼. Și zicând aceasta, Și-a dat suflarea. 47Când centurionul a văzut ce se întâmplase, L-a glorificat pe Dumnezeu și a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era drept!“. 48Toate mulțimile care se adunaseră înaintea acestei priveliști, văzând ce se întâmplă, s-au întors, bătându-se pe piept. 49Toți cunoscuții Lui, inclusiv femeile care-L însoțiseră din Galileea, stăteau la distanță și se uitau la aceste lucruri.

Înmormântarea lui Isus

(Mt. 27:57-61; Mc. 15:42-47; Ioan 19:38-42)

50Și iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun și drept, 51care nu fusese de acord cu planul și acțiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. 52Acesta a venit la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. 53După ce a dat jos trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. 54Era Ziua Pregătirii și începea Sabatul. 55Femeile, cele care veniseră împreună cu Isus din Galileea, au mers după Iosif și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus în el. 56Ele s-au întors și au pregătit miresme și parfumuri. Apoi, în ziua de Sabat, s-au odihnit, potrivit poruncii.

Copyright information for RonNTR