‏ Numbers 16Summary

Rebeliunea lui Korah, Datan și Abiram

1Korah, fiul lui Ițhar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, împreună cu Datan și Abiram, fiii lui Eliab, și On, fiul lui Pelet – urmași ai lui Ruben – au luat 2două sute cincizeci de bărbați dintre fiii lui Israel, conducători ai comunității, dintre cei chemați la sfatul adunării, bărbați cu renume, și s-au ridicat împotriva lui Moise. 3S-au adunat împotriva lui Moise și a lui Aaron și le-au zis:

‒ Ați mers prea departe! Toată comunitatea este sfântă, fiecare om din adunare, și Domnul este în mijlocul ei. Deci, de ce vă ridicați pe voi înșivă deasupra comunității Domnului?

4Când a auzit Moise, s-a aruncat cu fața la pământ.

5Apoi, i-a zis lui Korah și adunării lui:

‒ Mâine dimineață, Domnul va face cunoscut cine este al Său, cine este sfânt și cine are voie să se apropie de El. Cel pe care El l-a ales, acela se va apropia de El. 6Faceți lucrul acesta: luați fărașe pentru cărbuni, atât tu, Korah, cât și adunarea ta, 7și mâine puneți în ele foc și tămâie înaintea Domnului. Omul pe care îl alege Domnul va fi cel sfânt. Voi, leviții, ați mers prea departe!

8Apoi Moise i-a zis lui Korah:

‒ Ascultați, vă rog, fii ai lui Levi! 9Este prea puțin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a separat de comunitatea lui Israel, aducându-vă aproape de El ca să îndepliniți slujba de la Tabernaculul Domnului, să stați înaintea comunității și s-o slujiți? 10El te-a adus aproape de El, atât pe tine, cât și pe toți frații tăi, fiii lui Levi, iar acum vreți și preoția? 11De aceea, să știi că tu și toată adunarea ta, v-ați strâns împotriva Domnului. Căci cine este Aaron, ca să protestați împotriva lui?

12Moise a trimis după Datan și Abiram, fiii lui Eliab, dar ei au zis:

‒ Nu vom veni! 13Este prea puțin că ne-ai scos dintr-o țară în care curge lapte și miere ca să ne omori în deșert, încât vrei să și domnești peste noi? 14Mai mult, nu ne-ai dus într-o țară în care curge lapte și miere, nici nu ne-ai dat ca moștenire terenuri și vii. Crezi că le poți scoate ochii acestor oameni? Nu vom veni!

15Moise s-a mâniat foarte tare și I-a zis Domnului: „Nu Te uita la jertfa lor! Nu le-am luat nici măcar un măgar și nu le-am făcut niciun rău niciunuia dintre ei“.

16După aceea, Moise i-a zis lui Korah:

‒ Tu și toată adunarea ta să vă înfățișați mâine înaintea Domnului – tu, ei și Aaron. 17Fiecare să-și ia fărașul pentru cărbuni, să pună tămâie în el și să-și pună fărașul înaintea Domnului: vor fi două sute cincizeci de fărașe pentru cărbuni. Atât tu, cât și Aaron să veniți fiecare cu fărașul lui.

18Și-au luat fiecare fărașele pentru cărbuni, au pus foc și tămâie în ele și au stat la intrarea în Cortul Întâlnirii împreună cu Moise și Aaron. 19Korah a mobilizat întreaga adunare împotriva lor la intrarea în Cortul Întâlnirii. Atunci gloria Domnului s-a arătat întregii adunări.

20 Domnul le-a vorbit lui Moise și Aaron, zicând:

21‒ Separați-vă de această adunare, ca să-i pot nimici într-o clipă.

22Ei s-au aruncat cu fața la pământ și au zis:

‒ O, Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, dacă va păcătui un singur om, Te vei mânia pe toată adunarea?

23 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând:

24‒ Vorbește-i adunării astfel: „Îndepărtați-vă de locuințele lui Korah, Datan și Abiram“.

25Moise s-a ridicat și s-a dus la Datan și Abiram, iar bătrânii lui Israel au mers după el. 26El a vorbit adunării, zicând: „Vă rog, îndepărtați-vă de corturile acestor oameni răi și nu atingeți nimic din ce este al lor, ca nu cumva să fiți spulberați din cauza tuturor păcatelor lor“. 27Ei s-au îndepărtat de corturile lui Korah, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit și au stat fiecare la intrarea cortului său împreună cu soțiile, fiii și copilașii lor.

28Moise le-a zis: „Prin aceasta veți cunoaște că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucrări, căci nu le-am făcut din mintea mea. 29Dacă aceștia vor muri cum moare orice om sau dacă vor fi pedepsiți cum este pedepsit orice om, înseamnă că nu Domnul m-a trimis. 30Dar dacă Domnul face ceva complet nou, dacă pământul își deschide gura și-i înghite cu tot ceea ce au, iar ei coboară de vii în Locuința Morților, atunci să știți că oamenii aceștia L-au disprețuit pe Domnul“.

31Imediat ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, pământul de sub ei s-a despicat. 32Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit, atât pe ei și casele lor, cât și pe toți oamenii lui Korah cu toate bunurile lor. 33Și, astfel, ei și tot ce era al lor au coborât de vii în Locuința Morților. Pământul s-a închis peste ei și au pierit din mijlocul adunării. 34Auzind strigătul acestora, tot Israelul, care se afla în jurul lor, a început să fugă, căci ziceau: „Să nu cumva să ne înghită pământul!“. 35Atunci a ieșit un foc de la Domnul și i-a ars pe cei două sute cincizeci de bărbați care au adus tămâie.

36 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 37„Spune-i lui Elazar, fiul preotului Aaron, să ia din foc fărașele pentru cărbuni, pentru că sunt sfinte, și să împrăștie cărbunii la distanță. 38Din fărașele acestor oameni, care au păcătuit împotriva sufletelor lor, să se facă niște plăci bătute cu care să se acopere altarul, căci ei le-au adus înaintea Domnului și, prin urmare, sunt sfinte. Ele vor fi un semn pentru fiii lui Israel“.

39Preotul Elazar a luat fărașele de bronz pe care le aduseseră cei arși, le-a bătut și a făcut niște plăci pentru acoperirea altarului. 40Aceasta este o aducere-aminte pentru fiii lui Israel, pentru ca niciun străin, care nu este urmaș al lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului, ca să nu i se întâmple ca lui Korah și adunării lui, așa cum îi vorbise Domnul lui Elazar prin Moise.

Rebeliunea întregului popor

41A doua zi, întreaga comunitate a fiilor lui Israel a protestat împotriva lui Moise și a lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât poporul Domnului!“.

42În timp ce adunarea se strânsese împotriva lor, Moise și Aaron s-au întors spre Cortul Întâlnirii. Și, iată că norul l-a acoperit și gloria Domnului s-a arătat. 43Moise și Aaron au venit înaintea Cortului Întâlnirii 44și Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 45„Ieșiți din mijlocul acestei adunări, ca s-o nimicesc într-o clipă!“. Ei s-au aruncat cu fața la pământ. 46Moise i-a zis lui Aaron: „Ia-ți fărașul pentru cărbuni, pune în el foc de pe altar, pune tămâie în el și du-te repede la popor ca să faci ispășire pentru el, pentru că a izbucnit mânia dinaintea Domnului; urgia a început“. 47Aaron a luat fărașul pentru cărbuni, așa cum îi zisese Moise, și a fugit în mijlocul poporului. Și, iată că urgia începuse deja în popor. A tămâiat și a făcut ispășire pentru popor. 48El s-a așezat între cei morți și cei vii, și urgia s-a oprit. 49Cei omorâți de urgie au fost paisprezece mii șapte sute, în afară de cei ce muriseră din cauza lui Korah. 50Aaron s-a întors la Moise, la intrarea în Cortul Întâlnirii. Urgia se oprise.