‏ Luke 1:26-80

Anunțarea nașterii lui Isus

26În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din Casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

28Intrând la ea, îngerul a zis:

‒ Salutare, ție căreia ți s-a dat har! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei!

29Ea a fost foarte tulburată de aceste cuvinte și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.

30Îngerul i-a zis:

‒ Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har înaintea lui Dumnezeu! 31Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus. 32El va fi mare și va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoșului Său, David. 33Va împărăți veșnic peste Casa lui Iacov și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.

34Maria l-a întrebat pe înger:

‒ Cum se va întâmpla lucrul acesta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?

35Îngerul, răspunzând, i-a zis:

‒ Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naște va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“. 36Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe. Și ea, despre care se spunea că nu poate rămâne însărcinată, este acum în luna a șasea. 37Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este fără putere.

38Maria a zis:

‒ Iată-mă, sunt slujitoarea Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!

Și îngerul a plecat de la ea.

Maria în vizită la Elisabeta

39În zilele acelea, Maria s-a ridicat și s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. 40Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. 41Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, copilașul a săltat în pântecul ei, și Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt.

42Ea a strigat cu glas tare și a zis:

‒ Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău! 43Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu? 44Căci iată, imediat ce am auzit sunetul salutului tău, mi-a săltat copilașul în pântec de bucurie! 45Fericită este cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!

Cântarea Mariei

46Maria a zis:

‒ Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul
47și duhul meu se bucură foarte mult
în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48pentru că a privit cu îndurare
la starea smerită a slujitoarei Sale.
Căci iată, de acum încolo,
toate generațiile mă vor considera fericită
49pentru că Cel Puternic
a făcut lucruri mari pentru mine.
Numele Lui este sfânt.
50Mila Lui ține din generație în generație
față de cei ce se tem de El.
51El a făcut o minune cu brațul Său;
i-a împrăștiat pe cei ce sunt mândri
în cugetul inimii lor.
52I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor
și i-a înălțat pe cei smeriți.
53Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăți,
iar pe cei bogați i-a alungat,
lăsându-i cu mâinile goale.
54El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său,
amintindu-Și de mila Sa,
55așa cum le spusese strămoșilor noștri,
lui Avraam și descendenților lui, în veci!
56Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproape trei luni, apoi s-a întors acasă.

Nașterea lui Ioan Botezătorul

57Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. 58Vecinii și rudele au auzit că Domnul a arătat foarte multă milă față de ea și se bucurau împreună cu ea.

59În ziua a opta, au venit să circumcidă copilașul.

Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, 60dar mama lui, răspunzând, a zis:

‒ Nu, ci se va numi Ioan.

61Ei i-au zis:

‒ Nu este nimeni între rudele tale care poartă numele acesta.

62Și îi făceau semne tatălui copilului, ca să știe ce nume dorește să-i dea. 63El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan“. Și toți au rămas uimiți. 64Deodată i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba, și a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. 65Pe toți vecinii lor i-a cuprins frica și în întreaga regiune muntoasă a Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. 66Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, zicând: „Oare ce va deveni acest copil?“. Căci mâna Domnului era cu el.

Cântarea lui Zaharia

67Zaharia, tatăl lui, a fost umplut cu Duhul Sfânt și a profețit, zicând:

68‒ Binecuvântat să fie Domnul,
Dumnezeul lui Israel,
pentru că a venit în ajutor
și a adus răscumpărare poporului Său.
69El ne-a ridicat un Mântuitor puternic
în Casa slujitorului Său David,
70așa cum a spus prin gura sfinților Săi profeți din vechime,
71 aducându-ne eliberare de dușmanii noștri
și din mâna tuturor celor ce ne urăsc.
72El Își arată astfel mila față de strămoșii noștri
și Își amintește de legământul Lui cel sfânt,
73de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru,
potrivit căruia ne va da voie,
74eliberați fiind din mâna dușmanilor noștri,
să-I slujim fără teamă,
75în sfințenie și dreptate,
înaintea Lui, în toate zilele noastre.

76Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt.
Căci vei merge înaintea Domnului
ca să pregătești căile Lui,
77să dai poporului Său cunoștința mântuirii,
prin iertarea păcatelor lui,
78datorită milei nemărginite a Dumnezeului nostru,
în urma căreia va veni în ajutorul nostru
Soarele din înălțime,
79ca să strălucească peste cei aflați în întuneric
și în umbra morții,
ca să ne călăuzească pașii pe calea păcii.
80Și copilul creștea și se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua prezentării lui înaintea lui Israel.

‏ Luke 2:1-20

Nașterea lui Isus

1În zilele acelea, a ieșit un decret de la Cezar Augustus să se înscrie toată lumea. 2Acest recensământ s-a făcut pentru prima oară în timp ce în Siria ▼

▼Provincie romană, care includea și o parte din Canaan și Asia Mică.

era guvernator Quirinius. 3Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

4Iosif s-a dus și el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, ▼

▼O călătorie de aproximativ 150 km sau 3 zile. Betleemul era situat la aproximativ 12 km sud-vest de Ierusalim.

pentru că era din Casa și din familia lui David, 5ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. 6În timp ce se aflau acolo, s-a împlinit vremea ca ea să nască. 7Și L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L-a înfășat și L-a așezat într-o iesle, pentru că în han nu era loc pentru ei.

Vestea bună adusă păstorilor

8În regiunea aceea erau niște păstori care locuiau pe câmp și stăteau de pază noaptea lângă turma lor. 9Un înger al Domnului a apărut înaintea lor și gloria Domnului a strălucit de jur împrejurul lor. Ei s-au speriat foarte tare. 10Îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: 11astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, Care este Cristos, Domnul! 12Iată care va fi semnul pentru voi: veți găsi un Copilaș, înfășat și culcat într-o iesle“.

13Și deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime din armata cerească, lăudându-L pe Dumnezeu și zicând:

14„Glorie lui Dumnezeu în înălțimi
și pace pe pământ,
între oamenii plăcuți Lui“.
15După ce îngerii au plecat de la ei în Ceruri, păstorii și-au zis unii altora: „Să mergem acum la Betleem și să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat și pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut!“.

16S-au dus repede și i-au găsit pe Maria, pe Iosif și pe Copilaș culcat în iesle. 17Când L-au văzut, le-au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Copilul Acesta. 18Toți cei care i-au auzit, au rămas uimiți de ceea ce le-au spus păstorii. 19Maria însă păstra toate aceste cuvinte, cugetând la ele în inima ei. 20Apoi păstorii s-au întors, glorificându-L și lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le-au auzit și le-au văzut și care erau întocmai cum li se spusese.