‏ Mark 15Summary

Isus înaintea lui Pilat

(Mt. 27:1-2, 11-14; Lc. 23:1-5; Ioan 18:28-38)

1Imediat ce s-a făcut dimineață, conducătorii preoților s-au întrunit cu bătrânii, cărturarii și întreg Sinedriul ca să se sfătuiască. Apoi, după ce L-au legat pe Isus, L-au dus și L-au dat pe mâna lui Pilat.

2Pilat L-a întrebat:

‒ Ești Tu Împăratul iudeilor?

Isus, răspunzându-i, a zis:

‒ Tu o spui!

3Conducătorii preoților Îl acuzau de multe lucruri.

4Pilat L-a întrebat din nou:

‒ Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te acuză ei!

5Dar Isus n-a mai răspuns nimic, astfel că Pilat era uimit.

Condamnarea lui Isus

(Mt. 27:15-26; Lc. 23:13-25; Ioan 18:39–19:16)

6 Pilat le elibera la fiecare sărbătoare un deținut pe care-l cereau ei. 7Era unul numit Barabba, închis împreună cu răsculații care comiseseră o crimă în timpul răscoalei. 8Mulțimea a venit și a început să-i ceară lui Pilat să facă așa cum făcea de obicei.

9Pilat le-a răspuns, zicând:

‒ Vreți să vi-L eliberez pe Împăratul iudeilor?

10Căci știa că din invidie Îl dăduseră conducătorii preoților pe mâna lui.

11Însă conducătorii preoților au incitat mulțimea să ceară să le elibereze mai bine pe Barabba.

12Pilat, răspunzând iarăși, le-a zis:

‒ Și atunci ce doriți să fac cu Cel pe Care-L numiți Împăratul iudeilor?

13Ei au strigat din nou:

‒ Răstignește-L!

14Pilat i-a întrebat:

‒ Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau și mai tare:

‒ Răstignește-L!

15Și, astfel, Pilat, dorind să facă pe placul mulțimii, le-a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldați

(Mt. 27:27-31; Ioan 19:2-3)

16Soldații L-au dus în palat, adică în pretoriu, și au chemat toată cohorta. 17L-au îmbrăcat cu o mantie vișinie, au împletit o coroană de spini și I-au așezat-o pe cap. 18Și au început să-L salute, zicând: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!“. 19Ei Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau și se puneau în genunchi, închinându-I-se. 20După ce și-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantia vișinie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus afară să-L răstignească.

Răstignirea

(Mt. 27:32-44; Lc. 23:26-43; Ioan 19:16-27)

21Au obligat un trecător, un om care venea de la câmp, și anume pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus, să ducă crucea lui Isus. 22L-au adus la locul numit Golgota, care tradus înseamnă „Locul Craniului“. 23I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat. 24După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți pentru ele, ca să știe ce să ia fiecare.

25Era ceasul al treilea ^a când L-au răstignit. 26Deasupra Lui era o inscripție pe care era scrisă acuzația:

„Împăratul iudeilor“. 27Au răstignit împreună cu El doi răsculați, unul la dreapta, iar altul la stânga Lui. 28Astfel a fost împlinită Scriptura, care zice: „A fost numărat alături de cei nelegiuiți“. 29Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap și ziceau: „Ha! Tu, Cel Care dărâmi Templul și-l reconstruiești în trei zile, 30salvează-Te pe Tine Însuți și dă-Te jos de pe cruce!“.

31Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii, Îl batjocoreau între ei, zicând: „Pe alții i-a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! 32«Cristosul»! «Împăratul lui Israel»! Să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!“. Cei care erau răstigniți împreună cu El Îl insultau și ei.

Moartea lui Isus

(Mt. 27:45-56; Lc. 23:44-49; Ioan 19:28-30)

33Când a venit ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. 34La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lema sabactani?“, care tradus înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“.

35Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit și au zis: „Iată că-l strigă pe Ilie!“.

36Cineva a alergat și a umplut un burete cu oțet de vin, l-a pus într-o trestie și I l-a dat să-l bea, zicând: „Lăsați să vedem dacă vine Ilie să-L dea jos!“.

37Dar Isus, strigând cu glas tare, Și-a dat suflarea.

38 Atunci draperia Templului s-a rupt în două, de sus până jos. 39Când centurionul care stătea în fața lui Isus a văzut că Și-a dat suflarea astfel, a zis: „Într-adevăr, Omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“.

40Acolo erau și niște femei care priveau de departe. Printre ele erau și Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel tânăr și a lui Iose, și Salome, 41care Îl urmaseră pe Isus și-I slujiseră atunci când Se afla în Galileea. Și mai erau încă multe altele care veniseră cu El la Ierusalim.

Înmormântarea lui Isus

(Mt. 27:57-61; Lc. 23:50-56; Ioan 19:38-42)

42Când s-a făcut deja seară, pentru că era Ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea Sabatului, 43Iosif din Arimateea, un sfetnic distins din Sinedriu, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu, a îndrăznit să se ducă la Pilat și să-i ceară trupul lui Isus. 44Pilat a rămas uimit că murise deja și l-a chemat pe centurion ca să-l întrebe dacă murise de mult timp. 45Aflând aceasta de la centurion, i-a dăruit lui Iosif trupul. 46După ce a cumpărat o pânză de in, Iosif a dat jos trupul, L-a înfășurat în pânza de in, L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă și a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. 47Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, se uitau unde era pus.