‏ 2 Samuel 17

1Ahitofel i-a zis lui Absalom:

‒ Dă-mi voie, te rog, să aleg douăsprezece mii de oameni și să pornesc degrabă, la noapte, în urmărirea lui David. 2Îl voi ataca pe neașteptate, când încă va fi obosit și slăbit. Îl voi înspăimânta, și toți cei ce sunt cu el vor fugi. Îl voi ucide numai pe rege 3și voi aduce înapoi la tine tot poporul. Astfel, moartea omului pe care-l cauți va însemna întoarcerea tuturor; tot poporul va fi în pace.

4Acest sfat li s-a părut bun, atât lui Absalom, cât și tuturor bătrânilor lui Israel.

5Absalom însă a zis:

‒ Chemați-l, vă rog, și pe architul Hușai, ca să auzim și ce va zice el.

 6Hușai a venit la Absalom, iar Absalom i-a zis:

‒ Acesta este sfatul lui Ahitofel. Să facem cum a zis el? Dacă nu, sfătuiește-ne tu.

 7Hușai i-a răspuns lui Absalom:

‒ De data aceasta, sfatul dat de Ahitofel nu este bun. 8Tu știi că tatăl tău și oamenii lui sunt viteji, iar acum sunt înfuriați ca o ursoaică pe câmp, căreia i s-au furat puii. Pe lângă aceasta, tatăl tău, fiind un războinic, nu va rămâne peste noapte cu poporul, 9ci iată că acum el se va fi ascuns deja în vreo peșteră sau în vreun alt loc. Dacă unii dintre oamenii tăi vor fi învinși de la început, atunci oricine va auzi va spune: „Poporul care este de partea lui Absalom a suferit o înfrângere“. 10Astfel, chiar și celui mai viteaz, care are o inimă de leu, i se va topi inima de teamă, fiindcă tot Israelul știe că tatăl tău este un viteaz și că are alături de el niște oameni curajoși.

11Prin urmare, iată sfatul meu: adună tot Israelul la tine, de la Dan și până la Beer-Șeba, o mulțime cât nisipul de pe malul mării, și condu-i tu însuți în luptă. 12Apoi îl vom ataca acolo unde îl vom găsi, ne vom năpusti asupra lui, așa cum cade roua pe pământ, și nu va fi lăsat în viață nici el, nici vreunul dintre oamenii lui. 13Dacă se va retrage în vreo cetate, atunci tot Israelul va aduce funii și vom trage acea cetate spre vale până nu va mai rămâne din ea nici măcar o pietricică.

14Absalom și toți bătrânii lui Israel au zis: „Sfatul architului Hușai este mai bun decât cel al lui Ahitofel“. Însă Domnul poruncise să fie respins sfatul cel bun al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea asupra lui Absalom.

15Hușai le-a zis preoților Țadok și Abiatar: „Ahitofel i-a sfătuit în felul acesta pe Absalom și pe bătrânii lui Israel, iar eu i-am sfătuit în felul acesta. 16Acum, trimiteți-i imediat un mesaj lui David și anunțați-l astfel: «Să nu rămâi peste noapte lângă vadurile deșertului, ci să traversezi repede, ca nu cumva regele și tot poporul care este cu el să fie uciși»“.

17Ionatan și Ahimaaț așteptau veștile la En-Roghel, deoarece nu îndrăzneau să intre în cetate. O slujitoare venea și le aducea veștile, iar ei se duceau și îl înștiințau pe regele David. 18Totuși, un tânăr i-a văzut și i-a spus lui Absalom. Aflând aceasta, cei doi au plecat repede și au ajuns la casa unui anume om din Bahurim. Acesta avea în curte o fântână, și cei doi au coborât în ea. 19Soția omului a luat o învelitoare, a întins-o peste gura fântânii și a împrăștiat niște grâne pe ea. Nimeni n-a știut nimic despre lucrul acesta.

20Slujitorii lui Absalom au ajuns la casa femeii și au întrebat-o:

‒ Unde sunt Ahimaaț și Ionatan?

Femeia le-a răspuns:

‒ Au trecut pârâul!

Ei au căutat după cei doi, dar, negăsindu-i, s-au întors la Ierusalim.

 21După ce s-au îndepărtat oamenii lui Absalom, cei doi au ieșit din fântână și s-au dus să-l înștiințeze pe regele David. Ei i-au zis lui David: „Ridicați-vă și traversați repede râul, căci iată sfatul pe care l-a dat Ahitofel împotriva voastră“. 22David și tot poporul care era cu el s-au ridicat și au trecut Iordanul. Până în zorii zilei, nu a mai rămas niciunul care să nu fi trecut râul.

23Ahitofel, văzând că nu i-a fost urmat sfatul, a pus șaua pe măgar și a plecat acasă, în cetatea sa. A dat instrucțiuni cu privire la casa sa și apoi s-a spânzurat. Astfel, el a murit și a fost înmormântat în mormântul tatălui său.

David la Mahanaim

24David a ajuns la Mahanaim, în timp ce Absalom trecea Iordanul împreună cu toți bărbații lui Israel. 25Absalom l-a numit pe Amasa drept conducător al armatei, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui israelit pe nume Ieter, care fusese căsătorit cu Abigail, fata lui Nahaș și sora Țeruiei, mama lui Ioab. 26Israel împreună cu Absalom și-au așezat tabăra pe teritoriul Ghiladului.

27Când a ajuns David la Mahanaim, Șobi, fiul lui Nahaș, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lo-Debar și ghiladitul Barzilai, din Roghelim, 28au adus paturi, ligheane, vase din lut, grâu, orz, făină, grâne prăjite, fasole și linte, 29miere, lapte bătut, oi și brânză de vaci pentru ca David și cei ce erau cu el să mănânce. Ei își ziceau: „Poporul este flămând, obosit și însetat în urma călătoriei prin deșert“.

Copyright information for RonNTR
The selected Bible will not be clickable as it does not support the Vocabulary feature. The vocabulary is available by hovering over the verse number.