‏ Ezekiel 37Summary

Valea cu oase uscate

1Mâna Domnului a venit peste mine, m-a dus prin Duhul Domnului și m-a lăsat jos în mijlocul unei văi. Valea era plină de oase. 2M-a pus să umblu peste ele încoace și încolo, și iată că pe suprafața văii erau foarte multe oase. Și iată că ele erau foarte uscate.

3El mi-a zis:

‒ Fiul omului, vor putea oare aceste oase să învie?

Eu I-am răspuns:

‒ Stăpâne Doamne, Tu știi!

4Atunci El mi-a zis:

‒ Profețește despre oasele acestea și spune-le: „Oase uscate, ascultați Cuvântul Domnului! 5Așa vorbește Stăpânul Domn cu privire la oasele acestea: «Iată, voi face să intre suflare în voi și veți învia! 6Vă voi da tendoane, voi face să crească pe voi carne și vă voi acoperi cu piele. Voi pune suflare în voi și veți învia. Și veți ști atunci că Eu sunt Domnul!»“.

7Am profețit așa cum mi se poruncise. În timp ce profețeam, s-a auzit un zgomot ca un huruit. Și, iată că oasele s-au apropiat unele de celelalte. 8M-am uitat și, iată, am văzut că aveau deja tendoane pe ele, carnea crescuse pe ele și erau acoperite cu piele; dar încă nu era suflare în ele.

9El mi-a zis:

‒ Profețește suflării! Profețește, fiul omului, și spune-i suflării: „Așa vorbește Stăpânul Domn: «Vino, suflare, din cele patru direcții, și suflă peste acești morți ca să învie!»“.

10Am profețit așa cum îmi poruncise și suflarea a intrat în ei. Ei au înviat și s-au ridicat în picioare. Era o armată foarte, foarte mare.

11Apoi El mi-a zis:

‒ Fiul omului, oasele acestea sunt toți cei din Casa lui Israel. Iată că ei zic: „Oasele ne sunt uscate și nu mai avem nicio speranță! Suntem pierduți!“. 12De aceea, profețește și spune-le: „Așa vorbește Stăpânul Domn: «Poporul Meu, Eu Însumi vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre și vă voi aduce în țara lui Israel. 13Poporul Meu, când vă voi deschide mormintele și vă voi scoate din mormintele voastre, veți ști că Eu sunt Domnul. 14Voi pune în voi suflarea Mea și veți învia. Vă voi așeza din nou în țara voastră și veți ști că Eu, Domnul, am vorbit și am făcut întocmai, zice Domnul»“.

Un singur popor sub un singur conducător

15Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 16„Fiul omului, ia o ramură și scrie pe ea: «Pentru Iuda și pentru fiii lui Israel, prietenii săi». Ia apoi o altă ramură și scrie pe ea: «Pentru Iosif, ramura lui Efraim, și pentru toți cei din Casa lui Israel, prietenii lui». 17După aceea, apropie-le una de alta și fă-le o singură bucată, astfel încât să fie ca una singură în mâna ta.

18Când fiii poporului tău îți vor zice: «Nu vrei să ne explici ce înseamnă toate acestea?», 19tu să le spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Iată, Eu Însumi voi lua ramura lui Iosif, care este în mâna lui Efraim, și a semințiilor lui Israel, prietenii lui, le voi pune pe ramura lui Iuda și le voi face o singură ramură, astfel că vor fi una în mâna Mea’». 20Să ții în mână, înaintea ochilor lor, ramurile pe care ai scris, 21și să le spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Iată, Eu Însumi îi voi lua pe fiii lui Israel din mijlocul națiunilor unde s-au dus, îi voi strânge din toate părțile și-i voi aduce în patria lor. 22Voi face din ei o singură națiune în țară, pe munții lui Israel. Va fi un singur rege pentru toți și nu vor mai fi două națiuni, nici nu vor mai fi împărțiți în două regate. 23Nu se vor mai pângări cu idolii lor, cu spurcăciunile lor și cu toate fărădelegile lor. Îi voi ierta de toate abaterile prin care au păcătuit și-i voi curăți. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.

24Slujitorul meu David, va fi rege peste ei și va fi un singur păstor pentru toți. Ei vor urma legile Mele și vor păzi și împlini hotărârile Mele. 25Vor locui în țara pe care am dat-o slujitorului Meu Iacov, țara în care au locuit strămoșii lor. Ei vor locui în țară împreună cu copiii lor și cu copiii copiilor lor pe vecie, iar slujitorul Meu David le va fi prinț pentru totdeauna. 26Voi încheia cu ei un legământ de pace; va fi un legământ veșnic cu ei. Îi voi așeza iarăși, îi voi înmulți și voi pune Sfântul Meu Lăcaș în mijlocul lor pe vecie. 27Locuința Mea va fi între ei. Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. 28Când Sfântul Meu Lăcaș va fi în mijlocul lor pe vecie, națiunile vor ști că Eu sunt Domnul, Cel Care-l sfințesc pe Israel’»“.